Despre IPCC, Intergovernmental Panel on Climate Change

IPCC, “Intergovernmental Panel on Climate Change” (tradus “Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei”), este organismul internațional de referință ce oferă periodic, de mai bine de 3 decenii, o imagine de ansamblu asupra celor mai avansate cunoștințe privind schimbările climatice. IPCC joacă acest rol de “ghișeu unic” menit să faciliteze accesul tuturor (decidenți politici, societate civilă) la cunoașterea științifică referitoare situația climatică. Gestionat de ONU, guvernanța IPCC este deschisă tuturor statelor membre (195, în prezent). 

Misiunea IPCC este de a evalua într-un mod neutru, imparțial și obiectiv masa de informații științifice, tehnice și socio-economice disponibile relevante pentru funcționarea sistemul climatic planetar. IPCC urmărește să reflecte cu claritate diferitele puncte de vedere, incertitudinile existente, scoțând totodată în evidență elementele care reprezintă consensul comunității științifice internaționale.

IPCC nu produce cercetări proprii, deci nu este o instituție de cercetare. Expertiza sa constă în evaluarea și sintetizarea rezultatelor cercetărilor realizate de oamenii de știință din întreaga lume și publicate în lucrările și revistele științifice. Munca IPCC permite statelor (membre ale ONU) care l-au mandatat să beneficieze de expertiza științifică existentă în vederea desfășurării negocierilor internaționale și a conceperii unor politici publice eficace privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele lor. 

Rapoartele de evaluare (Assessment Reports), pe care IPCC le publică la un interval de aproximativ 7 ani, oferă în particular baza științifică pentru negocierile desfășurate în cadrul COP-urilor (“Conferințele Părților”, organizate aproape anual), prin care se implementează “Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice” (UNFCCC, adoptată în 1992, la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro). 

De exemplu, AR5 (2013) a fost esențial pentru negocierile internaționale care au condus în decembrie 2015, în cadrul COP21, au condus la Acordul de la Paris.

Rapoartele de evaluare nu trebuie să impună alegeri politice. Formula utilizată în mod constant în această privință este aceea conform căreia conținutul rapoartelor IPCC trebuie să fie “policy relevant, but not policy prescriptive”. 

Scurt istoric

IPCC a fost înființat în 1988, la cererea G7, de către WMO (Organizația Meteorologică Mondială) și UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu). Să remarcăm, deci, că cele mai puternice state ale lumii cunoșteau riscurile privind impactul activităților umane asupra sistemului climatic global acum mai bine de trei decenii!

Mii de experți și oficiali din diferite institute de cercetare și ministere din țările membre, precum și sute de organizații de observatori participă la lucrările IPCC, pe baza unui mecanism de guvernanță destul de complex. Deci IPCC este o organizație hibridă, formată din oameni de știință și reprezentanții statelor. 

Prezența reprezentanților statelor a fost decisă sub presiunea președintelui american Ronald Reagan și a prim-ministrului britanic Margaret Thatcher, care și-au dorit să existe un control din partea guvernelor asupra rapoartelor produse de IPCC. Teama lor, atunci, era ca acestea să nu fie realizate și aprobate doar de oamenii de știință, suspectați că pot îmbrățișa “activismul ecologist”.

IPCC a împărțit premiul Nobel pentru Pace 2007 cu Al Gore, ”pentru eforturile lor de a colecta și difuza cunoștințe despre schimbările climatice provocate de om și pentru că au pus bazele pentru măsurile necesare luptei împotriva acestor schimbări”.

Photo Credit: www.nobelprize.org

Structura și funcționarea IPCC

Adunarea plenară funcționează se întrunește o dată sau de două ori pe an. În cadrul ei fiecare membru are un vot. Toate deciziile, cu excepția alegerii Biroului, sunt luate de către reprezentanții guvernelor naționale, prin consens, în plen. Fiecare guvern are un punct focal național.

Biroul este organul executiv al IPCC și este compus din 36 oameni de știință aleși de Adunarea generală pentru a reprezenta diferitele discipline și regiuni ale lumii. Membrii Biroului sunt aleși pentru un ‘ciclu de evaluare”. 

Experții IPCC nu sunt remunerați, lucrează la evaluări pe bază de voluntariat. IPCC este finanțat de cele 195 de state membre care contribuie pe o bază „independentă și voluntară”. Bugetul anual al IPCC este relativ mic, variază între 5 și 8 milioane de euro.

O reînnoire semnificativă a autorilor are loc de la un raport de evaluare la altul (cel puțin 50% de autori noi), ceea ce contribuie la neutralitatea IPCC.

De la înființarea sa (1988), IPCC funcționează pe baza acestor cicluri de evaluare, de 5 până la 7 ani. Principalul rezultat al organizației este publicarea, la finalul fiecărui ciclu, a unui “Raport de evaluare” (Assessment Report/ AR). 

Un AR de evaluare are 3 părți. Acestea reprezintă contribuțiile celor 3 Grupuri de lucru care alcătuiesc IPCC:

– Grupul de lucru I (WG1) evaluează bazele științifice fizice ale schimbărilor climatice;

– Grupul de lucru II (WG2) evaluează impacturile, vulnerabilitatea și adaptarea societăților umane;

– Grupul lucru III (WG1), evaluează căile de atenuare (mitigation) a fenomenului.  

Mai multe privind structura IPCC, aici:

https://www.ipcc.ch/about/structure/

Al șaselea ciclu de evaluare a demarat în 2015 și a fost finalizat în 2022, atunci când toate cele 3 grupuri de lucru și-au aprobat și publicat contribuțiile la Sixth Assessment Report (AR6), disponibil aici: 

https://www.ipcc.ch/assessment-report/ar6/